En chair et en os – Collectif pour une traduction humaine (În carne și oase – Colectiv pentru o traducere umană) a lansat recent online acest manifest, de fapt o petiție pe care oricine o poate semna la adresa https://enchairetenos.org/ și pe care Asociația Română a Traducătorilor Literari (ArtLit) o propune publicului român. (B.G.)
*
Mai multe modele generative pentru producerea de limbaj și imagini și-au făcut recent apariția în spațiul public și în cel privat. Ele se dezvoltă cu o viteză fulgerătoare, devenind accesibile oricui pentru cea mai măruntă sarcină editorială și creativă. Aceste modele conturează, deja, o lume în care creația se lipsește încetul cu încetul de om, grăbind automatizarea multor profesii intelectuale considerate cîndva inaccesibile mecanizării.
La fel ca întregul sector al culturii și al creației, traducerea literară și audiovizuală este grav afectată. Mai multe organizații profesionale au publicat declarații cît se poate de clare pentru a denunța impactul acestor tehnologii asupra muncii, operelor și vieților noastre: AVTE (Audiovisual Translators Europe) în 2021, STAA (Syndicat des Travailleur-euses Artistes-Auteur-ices) în 2022, ATLAS (Association pour la promotion de la traduction littéraire) și ATLF (Association des Traducteurs Littéraires de France) în martie 2023*.
De atunci, aceste instrumente nu au încetat să evolueze și să se răspîndească în detrimentul condițiilor de muncă ale artistelor și artiștilor, ale creatoarelor și creatorilor, cu prețul sărăcirii gîndirii și al periclitării calității textelor și a imaginilor produse. Opacitatea acestor practici contribuie la banalizarea lor tăcută și insidioasă.
Noi, traducătoare și traducători, creatoare și creatori din domeniul literaturii, al cinemaului, al audiovizualului, al jocurilor video și al presei, tragem un semnal de alarmă cu privire la utilizarea acestor programe de transcodare lingvistică în profesiile noastre și, în general, în generarea a ceea ce numim obiecte culturale și intelectuale. Actele noastre de traducere sînt fundamental umane. Ele implică o experiență, o reflecție, niște simțăminte și niște decizii stilistice care nu ar putea fi produsul unei reproduceri automatizate stabilite pe baze statistice. Iată de ce pare aberant și absurd să-ți imaginezi că ele ar putea fi subcontractate unor mașini din motive financiare sau pentru a economisi timp, real sau închipuit.
Utilizarea acestor programe dăunează culturii în ansamblul ei, uniformizînd-o, propagînd nenumărate prejudecăți, îndeosebi rasiste și sexiste, introduse de conținuturile destinate „antrenării” inteligenței artificiale, amplificînd vocile și limbile deja majoritare în mediul online, în detrimentul celor mai puțin sprijinite de informatică. Această utilizare îi închide pe cele și cei care creează într-o nefastă logică a eficienței (termene tot mai scurte, sarcini auxiliare tot mai numeroase), care ne degradează și mai mult viețile și condițiile în care ne practicăm meseriile.
Aceste programe generative sînt alimentate de opere umane existente, care sînt exploatate „extractiv” ca niște simple date cantitative de masă mare, fără ca autoarele și autorii lor să își fi putut da acordul. Mai mult, prelucrarea datelor rămîne dependentă de o muncă umană colosală și invizibilizată, efectuată adesea în condiții deplorabile, prost plătită, dezumanizantă și chiar traumatizantă (atunci cînd este vorba de moderarea de conținuturi). În sfîrșit, stocarea datelor necesare funcționării și antrenării algoritmilor produce o amprentă ecologică catastrofală în termeni de bilanț de carbon și de consum energetic.
Ceea ce poate părea un progres generează, în realitate, pierderi uriașe în materie de cunoștințe și de abilități, de competențe cognitive și de capacități intelectuale, la scara tuturor societăților umane, deschizînd calea către un viitor fără suflet, fără inimă, fără viscere, saturat de conținuturi uniformizate, produse instantaneu în cantități aproape nelimitate. Ne aflăm într-un punct dincolo de care nu mai există întoarcere, în care nu ne vom ierta niciodată că am permis să ajungem.
Nu vrem ca inteligența artificială să devină o alternativă imaginabilă la creația umană. Prin urmare, cerem în mod expres:
– ca editurile, prestatorii de servicii tehnice de subtitrare, dublaj și voice-over, firmele de producție și de distribuție cinematografică și audiovizuală, studiourile de jocuri video și organismele de presă să refuze recurgerea la inteligența artificială ca instrument de așa-zisă traducere și de creare de opere de artă și de texte;
– ca difuzorii să fie obligați să-și informeze consumatorii cu privire la orice produs cultural care a fost supus inteligenței artificiale, indiferent în ce punct al lanțului de producție;
– ca niciun ajutor public să nu fie acordat unor opere concepute integral sau parțial de inteligența artificială.
Facem apel la toate creatoarele și la toți creatorii de opere intelectuale, precum și la toți difuzorii, să organizeze în mod activ respingerea oricărei utilizări a inteligenței artificiale în cultură.
Facem, de asemenea, apel la ansamblul publicului, care citește cărți, se uită la filme, joacă jocuri video și prețuiește operele pe care le creăm, să răspundă apelului nostru și să sprijine acțiunea noastră, pentru a putea continua să beneficieze de o cultură umană, produsă de niște persoane umane trăind demn de pe urma meseriilor lor respective.
Traducere „în carne și oase” din franceză de Bogdan Ghiu (Președinte ArtLit – Asociația Română a Traducătorilor Literari)
Acest articol a fost publicat și în revista Observator cultural, în data de 9.10.2023
* Apelul ATLF și ATLAS, „Inteligența artificială și traducerea literară – traducătorii cer transparență”, a apărut, în traducerea și prezentarea lui Bogdan Ghiu, și sub supratitlul „Franța împotriva roboților”, în numărul 1 al revistei Matca, iunie 2023.