Drepturile traducătorilor literari

Legislația națională și internațională în vigoare statuează drepturile traducătorilor literari în calitate de autori ai traducerilor, acestea fiind recunoscute și protejate de lege ca opere originale. 

Declarația universală a drepturilor omului prevede dreptul autorilor la ocrotirea intereselor morale și materiale care decurg din lucrările științifice, literare sau artistice pe care le realizează [Art.27 (2)], iar Convenţia de la Berna,la care România a aderat [Legea 77 / 1998] protejează ca opere originale traducerile și celelalte opere derivate, realizate fără a prejudicia drepturile autorulu operei originale [Art. 2 (3)].

 

Conceptul de „drept de autor” are la bază ideea de originalitate: orice nouă formă de expresie diferită de cele deja existente la un moment dat este considerată creație intelectuală originală și comportă drepturi de proprietate din perspectivă morală și patrimonială, protejate ca atare prin lege.

 

Traducerile literare trebuie privite dintr-o dublă perspectivă: pe de-o parte, dreptul de autor al scriitorului operei originale care urmează să fie tradusă și, pe de altă parte, dreptul de autor al traducătorului, care creează o operă derivată, traducerea (diferită de orice alte posibile versiuni de traducere a aceluiași text). Din acest motiv, traducătorul se bucură, în aceleași mod de protecția juridică a operei sale (traducerea), deci și de drepturi de autor asupra acesteia, întocmai ca și scriitorul operei originale. 

 

Legislația din România privind dreptul de autor și drepturile conexe recunoaște și protejează operele originale de creaţie intelectuală, chiar nefinalizate și / sau nepublicate, independent de modalitatea de creație, forma de exprimare, valoare și destinație. TRADUCERILE (în calitate de opere derivate, create plecând de la una sau mai multe opere preexistente) constituie obiect al dreptului de autor. Legea 8 / 1996 protejează drepturile traducătorilor literari în calitate de autori de opere derivate și le acordă anumite avantaje fiscale, de aceea nu se recomandă traducerea cărților în baza contractelor de prestări servicii (chiar dacă traducătorul este și persoană fizică autorizată, PFA), ci numai în baza unui contract de cesiune a drepturilor de autor.

 

 

DREPTUL DE AUTOR este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. 

 

DREPTURILE MORALE sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate):

• dreptul de a decide dacă și cum / când se va publica opera
• dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor
• dreptul de a decide titlul operei publicate
• dreptul de a pretinde respectarea integrității operei
• dreptul de a se opune modificării operei

DREPTURILE PATRIMONIALE pot fi cesionate unui beneficiar (ex. editură):

• dreptul de a decide dacă și cum / când se va utiliza opera
• dreptul de a autoriza reproducerea operei
• dreptul de a autoriza distribuirea și închirierea operei
• dreptul de a autoriza comunicarea publică a operei (prin radio, cablu etc.)

 

CESIUNEA DREPTURILOR DE AUTOR poate fi limitată sau nelimitată, exclusivă sau neexclusivă (pentru o anumită perioadă, un anumit teritoriu sau pentru anumite drepturi) și se face în baza unui contract de cesiune a drepturilor de autor care trebuie să conțină în mod obligatoriu clauze privind:

 

• drepturile patrimoniale cesionate, și
• pentru fiecare drept cesionat, condițiile în care are loc cesiunea (durata și întinderea cesiunii, tirajul, remunerația, numărul exemplarelor de autor, termenul de publicare etc.).

Legea dă dreptul traducătorului să solicite revizuirea sau rezilierea contractului cu compensații financiare dacă, în urma cesiunii, sunt afectate interesele sale ca autor, de ex. în cazul unei disproporții între remunerație și beneficiile cesionarului, al neutilizării corespunzătoare a contractului (nepublicare) sau dacă pot fi invocate consecințe economice negative (de ex. câștigul nerealizat).