Mai înainte de orice, fii sigur că îți place să citești; e condiția esențială pentru un bun traducător de cărți.
Apoi: antrenează-ți aptitudinile de traducător și testează-te! Încearcă și ficțiune, și nonficțiune, eventual diferite genuri, s-ar putea să descoperi că îți plac mai mult unele decât altele. După ce ai făcut exerciții de traducere – cum se fac inevitabil, într-o formă sau alta, în orice facultate sau la orice curs de limbi străine, nemaivorbind de masterate de traducere sau editare, tradu eventual un fragment ceva mai lung (măcar câteva pagini) și roagă pe un profesor, pe un coleg mai mare și priceput, pe un traducător sau redactor să arunce o privire și să-ți dea feedback. Dacă ai multe greșeli de sens sau de limbă română, nu te grăbi să te adresezi editurilor. Cel mai probabil acolo vei primi o probă și e posibil să fii refuzat. Continuă să traduci și să citești!
Trebuie spus însă din capul locului că deocamdată traducerea literară cu greu poate asigura un trai decent în România. Marea majoritate a traducătorilor au și alte surse de venit. (Despre impozitarea surselor de venit poți consulta: artlit.ro/profesia/calculator-venituri)
1) Pasul unu – contactarea redacțiilor
E util să ai conexiuni în redacții, dar nu e esențial. O modalitate de a-ți face conexiuni în redacții este practica de specialitate de la unele masterate de traduceri. Dacă nu cunoști pe nimeni pe care să-l poți ruga să-ți dea o probă sau să te prezinte cuiva dintr-o redacție, găsești întotdeauna adrese de contact (uneori individuale) pe site-ul editurilor.
· 1.1) Indiferent unde scrii, trimite un CV corect, cu eventualele traduceri publicate (inclusiv online, în reviste etc.). Dacă e cazul, specifică ficțiune/nonficțiune.
· 1.2) Nu te aștepta să primești răspuns de la toate editurile cărora te adresezi. Ți se poate răspunde că editura nu e interesată (pe moment), eventual că vei fi luat în calcul în viitor, sau ți se poate oferi o probă. De obicei, proba ți-o dă un redactor coordonator, un coordonator de programe editoriale sau redactorul-șef, mai rar un simplu redactor.
· 1.3) Probele n-ar trebui să fie mai mari de câteva pagini (maximum 10, deși de obicei sunt mai scurte), nu sunt plătite și ar trebui să-ți ofere un termen suficient de lucru (minimum o săptămână, să zicem).
· 1.4) Fă proba conștiincios, scriind în Word cu diacritice, revezi traducerea și trimite-o la timp (dacă nu poți respecta termenul, anunță dinainte).
· 1.5) E posibil ca și evaluarea să dureze și să primești un răspuns de genul „proba nu a fost convingătoare/ satisfăcătoare“ și în acest caz e foarte posibil să nu primești feedback. Îl poți cere singur.
· 1.6) Dacă proba le-a plăcut celor care au analizat-o, feedbackul e mai probabil, deși nu automat. În funcție de planficarea editorială, poți primi imediat o carte la tradus sau poți rămâne în baza de date a editurii, pentru eventuale colaborări viitoare.
· 1.7) Dacă nu primești răspuns imediat, nu dispera! Mai încearcă în același loc după un timp (câteva luni, un an etc.), în care ai mai căpătat experiență și ai mai adăugat ceva la CV.
2) Pasul doi – contractul
Să zicem că ți s-a propus să traduci o carte. E posibil ca întâi să primești doar un fișier PDF (sau chiar numai o mostră ori o descriere a cărții), ca să decizi dacă te-ar interesa s-o traduci. Probabil în acest moment ai să te simți obligat să accepți s-o traduci, chiar dacă nu e un titlu prea tentant pentru tine. A traduce ceva care nu te entuziasmează e un tip de experiență utilă. Din orice carte ai ceva de învățat, orice carte pune anumite probleme, și e un act de disciplină profesională să tratezi cărțile cu aceeași atenție și conștiinciozitate indiferent că îți plac sau nu. E posibil, de asemenea, ca, înainte să ți se propună ceva sau, în același mail, să ți se înșire condițiile contractuale cele mai importante:
· oferta de tarif (suma pe pagina de 2000 de semne cu spații – NU accepta FĂRĂ spații!)
· condițiile de plată (la cât timp după predarea traducerii se face plata și dacă va fi în tranșe)
· eventual, termenul (numărul de ani) pentru care cedezi editurii dreptul de utilizare exclusivă a traducerii.
Contractul în baza căruia este bine să lucrezi se numește contract de drepturi de autor și poate apărea și cu numele de contract de editare, contract de cesiune, contract de traducere etc. Important este ca obiectul contractului să fie cesiunea drepturilor de autor ale traducătorului către editură. ARTLIT nu recomandă folosirea contractelor de prestări servicii, chiar dacă funcționezi ca PFA (persoană fizică autorizată) sau SRL (firmă) și poți să emiți factură. Ca traducător literar, intri în categoria „autorilor“, o categorie aparte în legislație, care, în cazul tău, se referă la persoana ta fizică (traducerile literare sunt recunoscute ca opere derivate și protejate de legea drepturilor de autor).
Vezi aici recomandările contractuale ale ARTLIT. Din păcate, nu toate sunt aplicate (consecvent) în România în momentul de față. Ele reprezintă repere de bune practici la nivel european, însă există în continuare edituri:
- care condiționează o a doua tranșă a plății de data de publicare (deși traducătorul nu are niciun cuvânt de spus în privința planului editorial);
- care impun termene de cesiune mai mari de 10 ani (restrângând dreptul traducătorului de a-și valorifica traducerea dacă o altă editură ar fi interesată de publicarea acesteia);
- care nu oferă plată separată pentru publicarea în format audiobook sau e-book, pe lângă volumul tipărit (deși traducătorul este îndreptățit să primească un onorariu suplimentar, pentru că publicarea în alt format înseamnă o utilizare suplimentară, pentru care editura obține venituri în plus);
- care nu oferă mai mult de 3 exemplare gratuite traducătorului (deși costurile pentru 10 exemplare sunt infime pentru editură);
- care impun tariful în lei, nu în valută (la data încasării, suma fiind adesea diminuată prin inflație);
- care nu menționează în carte numele traducătorului (încâlcându-i dreptul moral de recunoaștere ca autor al traducerii); sau
- care obligă prin contract traducătorul să accepte redactarea făcută de editură (fără a-i solicita bun de tipar).
De asemenea, plaja tarifelor practicate în mod obișnuit este foarte restrânsă și prea puțin diferențiată în funcție de limba-sursă, de dificultatea textului sau urgența publicării, de experiența traducătorului; variațiile obișnuite sunt minuscule (de ordinul a 1-2-3 lei pe pagină).
Mai ales ca traducător începător, cel mai adesea nu vei avea puterea și autoritatea să schimbi (toate) clauzele contractuale propuse de editură, dar e bine să le cunoști și să le înțelegi, să citești contractul cu atenție și să încerci, eventual, o negociere: un termen de predare mai lung, un număr mai mare de exemplare gratuite, un tarif mai bun etc.
Nu te grăbi să semnezi contractul dacă ai nelămuriri. Întreabă, cere clarificări. Chiar și dacă nu ești membru, poți trimite ARTLIT întrebări legate de contract și vei primi un răspuns. Vezi și modelul de contract propus.
Unele edituri stabilesc până azi tariful nu pe pagina de 2000 de semne, ci pe coala tipografică (20 de pagini a 2000 de semne).
Cel mai simplu e să te înțelegi cu editura asupra unui tarif NET, NU BRUT, adică a sumei pe care o vei primi efectiv, nu a celei din care urmează să ți se rețină impozitul. În contract editura poate să menționeze însă tariful brut corespunzător. Poți verifica rapid diferența între net și brut folosind calculatorul oferit de ARTLIT.
3) Pasul trei – relația cu editura în timp ce traduci
Odată ce ai încheiat contractul, ai primit documentul pdf (mai rar Word) sau cartea, mai sunt câteva lucruri care trebuie luate în calcul.
· 3.1) În primul rând, află dacă editura are un set de reguli pe care e bine să le respecți ca să ușurezi colaborarea cu echipa redacțională. Unele edituri (sau unii coordonatori) ți le vor da automat împreună cu contractul; altele ți le dau la cerere; în fine, unele nu le au standardizate. Nu te mira să vezi că ele pot să difere, cel puțin în parte, de la editură la editură și chiar de la un coordonator la altul în cadrul aceleiași edituri. Dacă nu le-ai primit, întreabă de ele.
· 3.2) În al doilea rând, e posibil să-ți dorești să ai un exemplar tipărit al cărții, fie și tipărit după un pdf. Nu ezita să rogi editura să ți-l tipărească (față-verso) și, eventual, să ți-l trimită cu poșta/curierul – sau poți merge la sediul ei să-l ridici (dacă ești în aceeași localitate și vrei, eventual, să faci și cunoștință cu cei cu care ai discutat).
· 3.3) În al treilea rând, dacă urmează să traduci o carte dintr-o serie, discută cu coordonatorul probleme de continuitate (cum s-au tradus termeni de specialitate, nume, etc. în volumele anterioare sau, dacă acesta e primul, ce lucruri e important să stabiliți de pe acum, fiindcă vor influența toată seria). Aici coordonatorul sigur va avea o imagine mai bună asupra situației decât tine.
· 3.4) În al patrulea rând, ca să nu existe dubii, în toate situațiile, dar mai ales dacă ai de tradus o carte de tip enciclopedie, cu multe texte împrăștiate pe pagină, cu legende la ilustrații și text pe ilustrații, discută de la bun început ce anume se traduce și ce nu (sunt imagini pe care textul original nu se poate modifica) și în ce ordine e bine să traduci textele, ca să-i fie mai ușor tehnoredactorului (cel care pune textul românesc în pagină). Uneori există tot felul de texte însoțitoare care pot să intre sau nu în varianta românească (prefețe, postfețe, indice, colițe fotografice, legende la ilustrații, anumite avertismente sau mențiuni de pe pagina de gardă, lista altor titluri ale aceluiași autor etc.). Întreabă dacă editura vrea și traducerea textelor de pe copertele originale sau a prezentării cărții, de pildă. Nu uita să traduci întotdeauna dedicațiile, mottoul, prezentarea autorului când există (și le ai).
După ce traduci o parte din text, s-ar putea să-ți dai seama că ai nelămuriri, dubii sau variante. Discută-le cu coordonatorul/redactorul, dar fără să-l bombardezi cu mesaje. Adună eventual mai multe odată. Dacă rămâi cu oscilații până la final sau îți dai seama că ai făcut unele alegeri aparte, menționează-le în mailul prin care predai traducerea sau scrie-le într-un document separat, pentru redactor.
În cazul când îți dai seama că nu poți respecta termenul de predare stabilit, anunță editura cât mai din timp și încearcă să propui un termen nou precis. Foarte adesea, o întârziere cu câteva săptămâni nu este o problemă, dar poate deveni astfel dacă o anunți în ultimul moment.
Nu preda niciodată o traducere nerevizuită. Poți tipări sau schimba fontul ca să vezi textul cu un ochi proaspăt. Ține cont că o revizie temeinică îți va lua și ea cel puțin câteva zile. E posibil ca unele texte să-ți ceară două sau mai multe lecturi.
4) Pasul patru – după ce ai predat traducerea
Odată predată, traducerea ta va ajunge pe mâna unui redactor și apoi a unui corector. În multe edituri se practică două rânduri de redactare, făcute uneori de aceeași persoană, alteori de oameni diferiți. Toți vor introduce diferite modificări în text. Prima redactare se face de multe ori pe documentul Word trimis de tine, cu track changes, înainte ca textul să fie pus în pagină. A doua, dacă există, se face de obicei în pdf, după ce cartea a fost paginată. Corectura se întâmplă să lipsească din unele edituri, și atunci atribuțiile de corector le preia redactorul.
· 4.1) Lucrul poate cel mai important, când predai traducerea, este să insiști să vezi redactarea (în special prima, dacă se fac două). Unele edituri ți-o dau fără să le-o ceri. Altele nu o arată niciodată din proprie inițiativă și s-ar putea chiar să-ți spună că nu au timp pentru asta. Insistă! Ca traducător începător, a vedea redactarea și a o discuta cu redactorul, chiar dacă asta presupune un timp și un efort suplimentar din partea amândurora, este un instrument esențial de perfecționare profesională și de îmbunătățire a textului final.
· 4.2) Relația cu redactorul nu trebuie să fie ostilă. Este normal să reacționezi emoțional dacă îți vezi textul corectat de altcineva, mai ales dacă e plin de corecturi, și ca unele să nu-ți convină. Acceptă că e posibil ca redactorul să aibă dreptate cel puțin pe alocuri și că este și el un om, subiectiv, ca și tine. Fii respectuos și deschis, gata să-ți explici opțiunile, dacă e nevoie, fără să te cramponezi de ele. Scopul tuturor este o carte cât mai bună.
· 4.3) S-ar putea ca plata pentru traducere să nu se facă la timp. Poți lăsa un mic termen de grație editurii (maximum două săptămâni), însă după aceea e bine să scrii despre întârziere aceluiași coordonator, în termeni politicoși, însă fermi. O întârziere masivă la plată (de peste o lună, o lună și jumătate) e probabil un semn că trebuie să-ți reconsideri relația cu editura respectivă. De asemenea, este responsabilitatea editurii să te înștiințeze și să-ți trimită exemplarele de traducător cât mai repede după apariția cărții.
Postliminarii
· Nu te opri din învățat! Folosește resurse online și din biblioteci, forumuri de traducători sau cu vorbitori nativi ai limbilor din care traduci.
· Dacă folosești programe de traducere automată pentru consultare, nu uita că în contractul de drepturi de autor declari oficial că textul tradus este creația ta originală. Chiar dacă inteligența artificială este un instrument foarte avansat, în domeniul traducerilor literare este indicat să ia deciziile și să deslușească contextul o minte umană.
· Un instrument indispensabil, însă, este DOOM-ul.
· Pentru o perspectivă mai detaliată și mai puțin prescriptivă, poți consulta Gramatica limbii române, realizată sub egida Academiei Române.
· Dacă ești membru ARTLIT, poți deveni membru al forumului CEATL, care reunește traducători din numeroase țări și limbi. Comunicarea cu colegii de breaslă e foarte importantă, ca în orice meserie pe care vrei să o înveți bine.
· Citește literatură română, citește traduceri și despre traduceri!
· Ciulește urechea la cum vorbesc oamenii, fii atent la cum se vorbește și se scrie în jur, la limbajele din media și din online!
· Citește despre limba română, ca s-o poți înțelege și folosi mai bine, mai nuanțat. Înveți traducere toată viața.
În același timp, fii conștient că satisfacția ta în practicarea meseriei depinde și de ce se întâmplă pe piața traducerilor și în general pe piața cărții din România. Încearcă să te ții la curent și să te implici, în măsura posibilului, în promovarea drepturilor și profesionalizării traducătorilor.
Mult succes!
Justina Bandol
traducătoare din limbile engleză și rusă
membru ARTLIT