Cu ocazia Zilei Internaționale a Traducătorilor, Asociația ARTLIT urează traducătorilor literari din România bucuria de a găsi soluțiile potrivite în traduceri și colaborări fructuoase, punând totodată situația actuală în context național și european, cu scopul de a identifica și a propune colaboratorilor din industria cărții variante de îmbunătățire a desfășurării activității.
Drepturi de autor: surse alternative de venit
În urma evenimentului Drepturi de autor - surse de venit organizat la Brașov, în cadrul Festivalului NOD, în data de 26 septembrie, la care au participat ca vorbitori invitați Marilena Iovu, Cristina Ștefan și Cătălina Bălan, iar din partea ARTLIT Bogdan Ghiu și Simina Popa, s-au desprins următoarele idei, pe care Asociația ARTLIT le aduce în atenția partenerilor din industria cărții. Punctele prezentate mai jos sunt premise pentru o discuție constructivă, în încercarea de a depăși blocajul discursurilor pesimiste.
Majoritatea traducătorilor literari din România nu își pot asigura un nivel de trai decent exclusiv din traducerea cărților, deși sunt reprezentanții unei profesii care în prezent contribuie la realizarea a peste două treimi din producția editorială națională. Studiile arată că tarifele medii pentru traducerea de carte sunt de aproape două ori mai mici decât cele obținute de traducătorii literari din restul țărilor sud-est europene cu situații economice similare, şi cele mai mici, în termeni absoluți, din toată Europa. Contextul economic național face această situație și mai dificilă în prezent, iar discuția despre mărirea onorariilor - mai necesară ca oricând - deja nu mai este suficientă.
Având în vedere că negocierile pentru onorarii mai mari sunt în general dezavantajate de diferiți factori (lipsa unui cadru colectiv de negociere, a unui contract standard, a sprijinului instituțional etc.), aducem în atenție următoarele surse de venituri suplimentare din exploatarea drepturilor de autor ale traducătorilor, pe lângă necesitatea imperioasă de creștere a tarifelor pentru traduceri literare acordate de editurile din România.
În măsura în care instituțiile și operatorii economici utilizează opera, timpul, cunoștințele, abilitățile și / sau eforturile traducătorilor literari și obțin astfel venituri, este normal și echitabil ca și traducătorii să fie remunerați corespunzător. Printre veniturile suplimentare prevăzute de legea dreptului de autor amintim: prelungirile de tiraj, reeditările, publicarea în format digital și / sau audio; eventualele adaptări pentru scenă / radio; drepturile gestionate colectiv de societățile de gestiune colectivă (COPYRO, Opera Scrisă); remunerarea echitabilă în raport cu exploatarea operei (ex. succesul unei traduceri bestseller sau longseller trebuie să se reflecte în veniturile traducătorului). Astfel de venituri se regăsesc doar ocazional în practica actuală, din cauza unor reglementări aflate încă în lucru - cum ar fi cele referitoare la împrumutul public - sau din cauza lipsei de transparență în ceea ce privește exploatarea operei.
Alte surse de venituri suplimentare pentru traducători pe care le pot avea în vedere instituțiile culturale și editurile sunt demersurile de promovare a cărții traduse, participări plătite la dezbateri publice, podcasturi, articole despre traduceri literare, participări în calitate de experți pentru activități de jurizare / evaluare în comisiile de selecție publică (ex. proiecte culturale organizate de ICR, AFCN, diverse concursuri), programe de formare profesională oferite de instituții publice (muzeele literaturii române, institutele culturale străine, proiecte europene etc.), sau programe de încurajare a lecturii în rândul publicului larg.
La cele de mai sus, putem adăuga veniturile suplimentare din surse externe: burse de traducere, rezidențe, sau granturi oferite de instituții culturale externe. Majoritatea traducătorilor literari sunt nevoiți să traducă în timpul liber, pentru că au și un alt serviciu, contractul de muncă fiind văzut ca un privilegiu, care le asigură un venit constant și asigurări sociale plătite. În aceste condiții, însă, este complicat pentru un traducător literar să poată beneficia de o bursă plătită de o lună (sau mai mult) în altă țară. În ceea ce privește granturile oferite pentru traduceri, unele edituri pot să nu le acceseze din lipsă de informații, de timp sau de personal dedicat acestui segment. O comunicare mai bună și centralizată a informațiilor referitoare la astfel de linii de finanțare va fi în folosul tuturor părților implicate.
Pentru accesarea subvențiilor și a granturilor culturale, de obicei doar editurile sau organizațiile pot candida, însă traducătorii literari pot fi atrași în calitate de colaboratori pentru dezvoltarea și implementarea unor proiecte de încurajare a lecturii sau finanțare a editării, acolo unde se constată că resursele proprii de marketing sau de promovare sunt insuficiente.
În diverse țări europene există structuri care ajută la suplimentarea veniturilor traducătorilor prin activități plătite, care, în fond, susțin interesul pentru lectură și, implicit, piața de carte: burse acordate traducătorilor din țara respectivă, nu numai celor străini; participări remunerate la festivaluri, lansări și evenimente; asigurarea transparenței în exploatarea operei, astfel încât traducătorul să-și poată valorifica în continuare drepturile de autor atunci când editura nu mai este interesată să o facă.
Propunerile de mai sus nu implică investiții mari și nici cifre impresionante, însă vor fi binevenite în completarea veniturilor pe care le poate genera un nivel insuficient al tarifelor. Ele presupun, însă, un dialog coordonat, susținut și deschis între traducători, edituri, instituții culturale, mass-media, și autorități.
În România avem o piață aflată încă în curs de reglementare, care, în ultimii treizeci de ani, a fost lipsită de măsuri capabile să asigure continuitatea și nu a beneficiat de o viziune inspirată din punct de vedere politic - posibilă explicație pentru faptul că sistemele de susținere sunt atât de segmentate. Pe de altă parte, actorii implicați în lanțul cărții, de la edituri și traducători, la distribuitori și librari, pot contribui la construirea unei viziuni coerente, atâta timp cât își coordonează eforturile și sunt dispuse să se angajeze într-un dialog deschis și susținut.
Invităm editurile, instituțiile culturale și autoritățile în drept să susțină inițiativele și demersurile de încurajare a transparenței și echității în domeniul culturii scrise, prin publicarea tirajelor, comunicarea informațiilor privind exploatarea operelor, semnalarea eventualelor utilizări ale inteligenței artificiale, remunerarea echitabilă a utilizărilor ulterioare și suplimentare ale traducerilor literare publicate, conform legislației în vigoare, și recunoașterea traducătorilor ca autori deținători de drepturi patrimoniale - parteneri indispensabili în dialogul cultural.
Traducătorii literari sunt o resursă culturală, dar pot fi și o resursă valoroasă pentru autorități, instituții culturale și parteneri din industria editorială, în identificarea și implementarea unor soluții echitabile și sustenabile: este necesar ca vocile traducătorilor să se facă auzite mai des în sprijinul demersurilor necesare pentru obținerea schimbărilor în bine.
–