În urma reformei fiscale care lovește sectorul independent, prin majorarea contribuțiilor sociale și de asigurări de sănătate și trecerea acestor obligații în sarcina angajatului / lucrătorului independent, devine din ce în ce mai vizibilă existența unei categorii profesionale extrem de vulnerabile, din care fac parte și traducătorii literari.
Chiar și înainte de reformă, traducătorii literari, de la debutanți la profesioniști cunoscuți, se luptau pentru supraviețuire, puțini reușind să treacă, după câte s-a dovedit, de plafonul stabilit începând cu 2018 pentru plata contribuțiilor sociale (1900 lei / lună venit net, echivalentul salariului minim brut pe economie). Cu alte cuvinte, un traducător profesionist, chiar și lucrând cu normă întreagă ca traducător literar, ajunge la un venit lunar care se situează foarte puțin peste salariul minim pe economie, o realitate dramatică la care se adaugă lipsa altor avantaje pe care un angajat cu contract de muncă le are, cum ar fi concediu plătit, ajutor de șomaj sau concediu medical.
Întrucât traducerea literară este sau ar trebui să fie o profesie înalt calificată, tarifele negociate ar trebui să fie corelate cu nivelul salariului mediu pe economie, adică să fie de trei ori mai mari decât în prezent, nicidecum să se situeze sub acest nivel. Este inacceptabil ca un traducător profesionist să renunțe la calitatea de asigurat pentru că nu și-o permite, deși își îndeplinește îndatoririle corect și constant, ca orice alt profesionist din România.
În aceste condiții, deprofesionalizarea și scăderea calității traducerii de carte și film, deci și a calității limbii vorbite, sunt riscuri inevitabile. De aceea, Asociația Română a Traducătorilor Literari face un apel către toate editurile, firmele de subtitrare, instituțiile publice și private din România care lucrează cu traducători literari să renegocieze contractele existente și/sau să încheie contracte noi pe sume brute, majorate în așa fel încât traducătorii să nu fie nevoiți să achite din buzunar contribuțiile care până acum se rețineau la sursă.
Trebuie să fim conștienți că nivelul traducerilor literare este deja foarte precar în România. În general, piața noastră de carte este una foarte restrânsă, iar calitatea traducerilor depinde în mod direct și esențial de nivelul tarifelor. Dacă tarifele reale ale traducătorilor vor scădea în urma reformei fiscale, situația traducerilor, deci și a pieței de carte, se va agrava.
Considerăm că solidarizarea, dialogul și deschiderea către negociere sunt esențiale atât din considerente culturale – actul traducerii fiind unul de cultură – și umane – demnitatea la care are dreptul traducătorul literar – , cât și pentru profesionalizarea și eficientizarea acestei bresle, de care depinde mai mult de jumătate din piața de carte din România.